Ahmet Hamdi Tapinar Huzur
Ahmet Hamdi Tapinar - Huzur AHMET HAMDI TAPINAR a fost unul dintre cei mai importanţi romancieri şi eseişti din literatura turcă modernă. Între 1942-1946 a fost membru al PARLAMENTULUI TURC. Este considerat cronicarul burgheziei turce, opera sa fiind comparată cu scrierile lui Marcel Proust.
Stilul său a fost influenţat de estetica lui Paul Valery şi de mistica mulsumană.
Ceea ce caracterizează personajele romanului HUZUR sunt trăirile paralele în trecut şi prezent, în Est şi în Vest, pe cele două continente, în cele două realităţi.
Personajul principal al acestui roman este de fapt TURCIA, limba turcă, ISTANBULUL şi BOSFORUL.
"CEL MAI MARE ROMAN SCRIS VREODATĂ DESPRE ISTANBUL"
ORHAN PAMUK
”Huzur”, povestea căutării sinelui
De la seria cu amprentă cromatică (Roșu, Negru, Alb) a romanelor lui Orhan Pamuk, scriitorul recompensat cu premiul Nobel în 2006, am descoperit cu încântare o literatură complexă și pasionantă, necunoscută mie până acum, în ciuda apropierii geografice, cea turcă. Iar romanul ”Huzur”, semnat de Ahmet Hamdi Tanpinar, beneficiind și de recomandarea lui Pamuk, are toate șansele să cucerească şi alţi cititori, aparent puțin înclinați spre lecturile cu încărcătură istorică. Asta pentru că, mai mult decât un roman antirăzboi, cum ești tentat să crezi, ”Huzur” este povestea căutării reîntregirii personale, un subiect de natură psihologică, foarte actual. Protagonistul, Mumtaz, trăiește o dramă pe multiple planuri - familial, dată fiind boala de care suferă tutorele și mentorul său, Ihsan, sentimental, din cauza iubirii neîmplinite pentru Nuran, dar și profesional, întrucât cartea sa despre poetul otoman din sec. 18 Shaykh Galip rămâne neterminată. Toate aceste încercări, petrecute pe fundalul unei lumi aflate în pragul colapsului, îl aruncă în brațele nebuniei. Este de fapt ratarea șansei de a-și găsi pacea interioară, starea de huzur sufletesc, dacă poate fi numită astfel, tot așa cum lumea întreagă își pierde, în același timp, seninătatea și reperele, alunecând într-o cumplită conflagrație mondială. Cartea mi-a oferit mie ca cititor posibilitatea de a cunoaște prin ochii și nostalgia lui Mumtaz un Istanbul devenit simbol al trecutului care nu trebuie negat în numele modernizării, ci recuperat și integrat vremurilor noi. Pendularea între vechi și nou este și ea sursa unor frământări existențiale, soldate cu eșecul menționat. Citit în această cheie, romanul ”Huzur” – cumva înrudit pe filonul introspecției atât cu proustianul ”În căutarea timpului pierdut”, cât și cu ”Odihna desăvârșită” a lui Amos Oz- deschide calea spre reflecție asupra identității, temă pe care globalizarea zilelor noastre o actualizează și acutizează deopotrivă. Iar decizia publicării acestui roman cu totul special, datorată editurii Vivaldi, este în acest context cu atât mai remarcabilă.
Mădălina Firănescu, jurnalist
Tradus de: ROXANA POPESCU